Nancje al timp di fâ fieste per biele vitorie cuintri l’Atalanta, che l’Udin al à regalât ai sôi suportêrs  un brut displasè, di chei che brusin e no varesin di fâ durmî le gnot, no la int, ma i zujadôrs in primis.

Cualchi volte al fâs mancul mal čhapâ tančh goi de squadre prime in classifiche (e domenie atenziôn massime, che sarà le volte no de prime, ma de seconde, le Juventus), che no pierdi 2-1 cul Carpi cuintri une societât rivade chest an in serie A pa prime volte in te sô storie. Ma no parçè che al Carpi no sedi une biele novitât pal nestri balòn o une squadre sčharse. Anzi, al risultât raramentri al dîs bausiis, e cheste volte no jè une di chês. Le lôr vitorie a è meritade.

E alore di dulà chel mal di panze che al stracarà al Friûl infìn domenie?

Par me a jè le constatazion oneste, ma dure di gloti, che cheste Udinese no à ančhemò le maturitât juste, no à fât chel salt di qualitât che si pretind di une squadre che non vûl dome salvasi, ma metisi in mostre pai zovins, pal zûc, e par savê che i suportêrs quanc che son atôr, in Italie, par afiet de lôr sqaudre, si sintin dî chei altris: “Ce biele Udinese!”

Ma le vôe e le mentalitât no si è proprite viodude sabide a Modena, come le tristerie di doprâ in tes partidis che si scugne vinci. No si salvisi (opûr si salvisi, ma no si creš), in t’un campionât come chêl di chest’an, cun grandis vitoris a Torìn e tòmbulis come le ultime. Lavôr e impegn, no gjavâ le gjambe, e cori 95 minûts,  čhapâ i tre ponts cuintri lis squadris piçulis,.. e saludâ cun ricognošince chêi 700 furlàns che an fât al viağ par lôr.

E se jè une robe che al Carpi al pô insegnâ a è le umiltât, il savesi piçui; e dome al piçul al pô deventâ grant. Si pierdarà, si colarà, ma par jevasi su, colâ si scugne.

Domenie al gnûv stadi si iemplarà dût, cuintri une Juventus che no varà i zujadôrs da l’an stât, che no varà al plui biel zûc d’Italia, ma che à simpri che mentalitât  e diestrece di no falâ le partidis.

Cui c’al à vût le fortune di comprâ al biljèt, al cjatarâ les tribunis blancjis e neris, ma dispacadis in doi. Di une bande i furlàns da l’Udin, di che altre chei che an šielgiût le Juventus. No pô sei alore miôr partide par tirâ fûr dût, par tornâ a costruî un campionât diferent su de gnovis sigurecis, che vegnin dal cjâf prime che dai pîts, dal zujà pe int e par une tiere, prime che par sé.

Sezione: Blanc & Neri / Data: Mar 12 gennaio 2016 alle 15:30
Autore: Tommaso Nin
vedi letture
Print